Rămân în continuare plăcut surprins să observ în mediul rural, în rândul țăranilor români, un spirit de solidaritate și cooperare care nu a dispărut, ci dimpotrivă a rămas viu și neatins de individualismul practicat din ce în ce mai des în marile orașe, unde suntem învățați cu sârg prin seminarii și training-uri platite cu bani grei, de marile coorporații, ce înseamnă munca de echipă, empatia, colegialitatea și solidaritatea în zadar. Țăranul de odinioară și de azi are conștiința solidarității, nu numai cu semenii, dar și cu întreaga creație a lui Dumnezeu. În ciuda greutăților și a problemelor multiple nu și-a pierdut simplitatea, solidaritatea și dragostea pentru familie și Dumnezeu.
Precum spunea Ernest Bernea în ”Spațiu, timp și cauzalitate la poporul român”: „Pământul și cerul se țân laolaltă. Și stelele, și copacii și omul țân toate laolaltă. Da; cine le poate schimba? Nime! Încă vine primăvara și vara, apoi vine toamna cu ale ei și la sfârșit iarna. Așa sunt rânduite și așa merg… Lumea este așa cum a lăsat-o Dumnezeu; așa cum e, ea se țâne, are o rânduială, nu vezi ?“.
Aici în satul românesc am luat contact, datorită conjuncturii, cu oameni gospodari, simpli nu avuți, care au trudit o viață pentru existența lor și a copiilor lor. Nu i-am cunoscut, până nu m-am stabilit în vatra satului, dar odată realizat acest pas, drumurile noastre au început să se intersecteze.
Fără să ne cunoască, ne-au invitat în casele lor și ne-au așezat la masă, ne-au servit din puținul lor și s-au oferit să ne ajute cu tot ce avem nevoie. Oameni minunați și frumoși ca nea’ Mărin care ne scoate mereu apă proaspătă din fântână, tanti Cornelia care ne-a tricotat șosete de lână pentru zilele friguroase de iarnă, tanti Geta care ne-a poftit sa gustăm din cozonaci delicioși, Adrian care ne-a adus fânul pentru căprițe, nea’ Nucu care ne-a adus lemne de foc, nea’ Victor care ne-a arat grădina, mai întâlnești încă în satul românesc.
Pentru spiritul solidarității și al empatiei libere, neantrenate și cultivate prin seminarii coorporatiste, pentru acest tip de oameni am lăsat orașul parazitat și paralizant preferând satul tradițional românesc pentru că nu va trece mult timp şi va sosi momentul adevărului. Adevărul cumplit care ne va aminti în mod brutal consecinţele iresponsabilităţii noastre. Se vor năpusti peste noi, toate deodată, efectele crizei economice şi morale, neglijării agriculturii tradiționale și abandonării satului românesc. Atunci ne vom da seama ce înseamnă să trecem nepăsători peste realităţi evidente, să dăm uitării lecţiile istoriei şi să neglijăm adevărul de la baza creaţiei divine. Atunci nimeni nu va mai pune sub semnul întrebării înţelepciunea tradițională a țăranului român și buna rânduială a satului românesc de odinioară, nici nu va mai contesta, în numele „eficienţei“, condiţionalitatea ecologică şi valoarea agriculturii sustenabile centrate pe mica fermă de familie şi pe cooperaţie. Dar va fi prea târziu.Trebuie să descoperim începutul crizei astăzi pentru a o putea învinge mâine.
Ca să învingem trebuie sa fim solidari să fim responsabili, trebuie să redescoperim valorile noastre, satul tradițional românesc, frumusețea și ințelepciunea țăranului român. Un exemplu de modestie, simplitate, bun simț, hărnicie și valoare incomensurabilă.
Bârsăuța, Colț de Rai 
Un comentariu Adăugă-le pe ale tale